Moda cu logo la vedere o abordare de stil mediocru
Din ce în ce mai des, vedem pe stradă și peste tot în jurul nostru, mai ales la mileniali, abordări vestimentare în care primează logo-ul. Mai mult decât atât, aceștia nu își limitează preferința pentru vestimentația brand-uită la o singură piesă, ci construiesc o întreagă ținută pe baza unei aglomerări de etichete de-o șchioapă. Aproape întotdeauna aceste ținute nu respectă regulile de stil, nu conturează firesc nicio direcție vestimentară, ci se rezumă la o etalare a unor branduri, devenind practic un vector de reclamă gratuită.
De ce am ales să vorbesc astăzi despre această tendință din ce în ce mai vizibilă mai ales în peisajul românesc? Pentru că, deși avem la dispoziție nenumărate mijloace de informare, surse de învățare, repere cu adevărat de stil, oamenii nu asimilează corect esența unor lucruri care țin de sfera bunului simț estetic, confundă realitatea cu influențele greșite din mediul virtual și ajung să rămână fără identitate. Pentru că, purtarea unui tricou pe care scrie mare Gucci sau Balenciaga sau Chanel nu face decât să te depersonalizeze. Practic porți un tricou prin care strigi în gura mare „uite ce brand mi-am cumpărat!“ și prin care vrei să arăți că ai foarte mulți bani și că îți dorești cu disperare să fii acceptat în „lumea bună“.
Uneori, această abordare fără substanță vine dintr-o zbatere interioară, dintr-o nehotărâre asupra propriului drum, din lipsa unei îndrumări către un stil anume. Legat de acest lucru, vreau să vă povestesc despre o întâmplare, o întâlnire, de fapt, cu un băiat de 14 ani, care m-a făcut să vreau să scriu despre logomania și să trimit câteva repere pentru înțelegerea mai bună a acestui fenomen. Acest copil purta logo-uri din cap până-n picioare și spunea că el își cumpără haine care îi plac și care îl fac să se simtă bine. De fapt, el avea nevoie de validare. Acea validare îl făcea să se simtă important. Nu exista practic nicio linie unitară în vestimentația lui, nici legată de cromatică, nici de grad de confort, nici de materiale sau croieli. Singurul element care lega ținuta erau acele logo-uri imense care porneau de la sneakerși și se terminau pe șapcă. Mai mult decât atât, calitatea materialelor nu era cea mai bună. De exemplu, bumbacul tricoului era o țesătură de o calitate medie, nicidecum un bumbac superior. Iar prețul pe care îl plătești pe o astfel de piesă este triplu sau chiar mai mare decât ar valora dacă nu ar avea acel logo imens imprimat. Practic, nu plătești piesa vestimentară, ci brandul expus.
Dragii mei, logo-urile nu reprezintă cheia în jurul căreia să vă construiți ținutele. Hainele pe care le alegi, în primul rând trebuie să te reprezinte ca stil, trebuie să îți placă, indiferent de ce scrie pe ele sau dacă scrie sau nu ceva, trebuie să te facă să te simți bine atunci când le porți. Pentru a putea scăpa de această dependență de brand expus, puteți face un exercițiu foarte simplu, dar extrem de eficient, un exercițiu de sinceritate, dacă vreți să îl numiți așa. Alegeți piese fără să vă uitați la brand sau care au logo-urile ascunse și vedeți care vă plac cel mai mult, care vă vin cel mai bine și pe care vreți cu adevărat să le cumpărați. Apoi verificați dacă acestea fac parte din colecția unui brand de lux sau sunt produse mass market. Vă asigur că, în mare parte din cazuri, piesele care vă vor atrage atenția vor fi piese de calitate, dar nu neapărat scumpe.
Ceea ce nu știu o mulți dintre cei care cumpără logo-uri este că aceste linii de produse ale brandurilor de lux, nici măcar nu fac parte din colecțiile lor de calitate. Acest trend cu logomania a fost creat în anii ’90 pentru a crește vânzările brandurilor pentru mass market, prin crearea unor linii de produse de o calitate medie, nicidecum premium, cu scopul de a fi vândute celor care nu își permit să cumpere un produs premium. De aceea, marea majoritate a produselor pentru mass market, care costă 300 – 400 de dolari, au logo-urile brandurilor foarte vizibile, în timp ce produsele de lux, care costă mii de dolari, au de obicei logo-urile poziționate discret.
Mulți dintre cei care se declară fani ai unui brand, etalându-l epatant pe orice piesă vestimentară, nu știu să recunoască piese din colecțiile acelui brand decât după logo-urile uriașe, nicidecum după anumite linii de design specifice.
Brandurile care au ales să facă acest compromis de stil și calitate și să-și facă rebranding prin linii cu accent pe logo, au considerat acest lucru o oportunitate de deschidere către generația nouă, cu mai puțină putere de cumpărare, însă cu mai multă expunere în social media.
Ceea ce încerc să vă transmit este faptul că stilul nu are absolut nicio legătură cu logomania. Dimpotrivă, aceste nume de branduri aruncate în ținută pot, de multe ori, să dezechilibreze întregul concept de rafinament. Hainele bune sunt cele care au materiale de o calitate superioară, au croieli și cusături la detaliu. Și, credeți-mă, astfel de piese se observă de la distanță, mult mai bine decât cele cu logo-uri. Însă acestea ies în evidență prin stil, prin felul în care se așează pe corp, prin pigmenții perfecți de culoare, prin detalii simple dar de impact.